Desteapta-te baaa!

August 20, 2013

E incredibil. Mi se pare ca in ultima perioada incep incet incet sa se materializeze toate cosmarurile pe care le aveam ascunse undeva in colturile imaginatiei.

Ma uit cu o oarecare resemnare amestecata cu un iz de indiferenta si scarba la cum se duce natura acestei tari intr-un put jegos plin cu cacat de politician. Ma uit cum desi de ani de zile se fac proteste impotriva exploatarii Rosiei Montane, cacatii astia care zic ca ne reprezinta au decis sa manjeasca locul ala cu nesimtirea lor ordinara si sa accepte exploatarile.

Ma uit cu aceeasi resemnare mizera cum aceasta umbra de ministru (cu m foarte mic) al mediului cu un nume predestinat zice cu nonsalanta ca nu e nici o problema daca se incepe fracking-ul in Romania.

Ma uit cum la inceputul lunii Crisul Repede a fost poluat masiv in timp ce reprezentantii statului stau cu mana adanc infipta in fund si nu fac nimic.

Si mai ales ma uit la cat de amortita e toata lumea. Nimanui nu ii mai pasa, toti sunt deja resemnati la fel ca mine. Cred ca ei au invins. Au reusit in sfarsit sa faca ceea ce stiu ei mai bine – sa ne manipuleze si sa ne controleze.

Asa ca singurul lucru pe care il mai am de zis e “Desteapta-te baa! “ Scoala dracului din amorteala asta cretina si fa ceva. Lasa naibii emisiunile insipide si telenovelele si fa ceva care sa conteze. Scoate cacatu’ din casa, pentru ca altfel te vei ineca foarte curand cu el.

Am tot vazut o tema recurenta in cultura actuala (mai ales cea romaneasca) despre scoala si relatia ei cu noi. Adevarul e ca povestea e de cand eram in scoala si probabil va mai continua, dar simt nevoia sa imi dau si eu cu umila parere.

Daca intrebi in toate directiile, vei auzi aceleasi raspunsuri “scoala e depasita”, “scoala e doar teorie, nu ne invata ce trebuie”, “degeaba ai scoala ca nu conteaza” … etc.

Personal consider ca cei care au mentalitatea asta de “victime” ale scolii care nu le-a oferit ceea ce trebuie sunt din start niste ratati. Poate suna dur, sau elitist, dar asta e adevarul. Nu scoala e de vina ca tu nu esti unde sau ce iti doresti sa fi, ci doar tu esti de vina pentru asta.

Nu scoala e problema ci faptul ca tu ai trecut prin ea ca “rata prin apa”. Ca nu ai avut nici un vis si nici o pasiune si nu te-a dus capul sa faci mai mult decat iti da scoala.

Desi toti parintii au ideea cretina ca trebuie ca progenitura lor sa ia 10 pe linie (ca deh, se pot lauda la vecinii de pe scara ce copil genial au ei), iar la prima ocazie cand prodigiosul o da in bara sa caute un vinovat: scoala, profu’, sistemu, programa, Romania, orice-altceva-in-afara-de-ei-sau-de-progenitura etc., adevarul e ca scoala nu are nici o vina.

Scoala e o combinatie a mai multor factori si are doar cateva roluri: un ghid prin care ii arata copilului ceea ce poate face in viata, un mediu social, un mecanism de antrenament mental, intelectual sau fizic pentru copil. Scoala nu are cum sa iti dea pe tava tot ce ai nevoie sa sti. Scoala nu are cum sa te pregateasca pentru tot ce vei intalni in viata. Si scoala nu are cum sa te faca un expert. Singurul lucru pe care il poate face e sa iti dea o directie. Sau macar sa iti arate directiile si sa te lase pe tine sa ti-o alegi. E ca o harta. Daca sti sa o citesti, iesi din jungla, daca nu, te ratacesti.

Daca ar fi sa te iei dupa povestea cu scoala, inseamna ca toata lumea e cretina. Doar toti venim ori din perioada comunista ori post-revolutionara a scolii? Si atunci cum se face ca unii sunt mai destepti ca altii, mai de succes ca altii (si nu ma refer la “smecheri” ci la oameni cu un succes autentic)?

Adevarul ca scoala e importanta. Cititul e important. Orice lucru pe care il inveti e important. La un moment dat poate face diferenta dintre tine si toti ceilalti care au “prins practic” acel lucru. Orice carte pe care o citesti iti deschide un orizont. La scoala nu trebuie sa inveti (a se citi “memorezi” totul). Trebuie doar sa alegi ce iti place si in ce te regasesti. Restul te ajuta doar sa iti creezi o imagine cat mai completa si construieste “cultura generala”, cea care te ajuta sa existi in societate.

Eu nu cred in superspecializare. Conceptul asta mi se pare o cretinitate inventata de societatile hipercapitaliste pentru a-si creea muncitori mai eficienti. Eu consider ca un superspecialist e la fel de cretin ca unul care nu stie nimic. In momentul in care lumea s-a schimbat, superspecializarea lui e un mare zero si o ia de la inceput.

Cred ca adevarata valoare personala ti-o construiesti prin educatie. Scoala, ce e dupa scoala, ce citesti, ce intelegi, ce te pasioneaza, ce citesti in continuare – toate astea creeaza un caracter, te modeleaza, te educa. Practica doar le definitiveaza si le pune in context.

Un tu mai bun

Aprilie 16, 2013

Vad recent o pleiada de mesaje motivationale, de pilde, retete si alte cele. Fiecare incearca sa fie mai bun, sa evolueze. Cred ca motivul principal este acela ca oamenii devin tot mai constienti ca nu sunt fericiti sau impliniti. De aceea simt nevoia sa impartasesc niste ganduri pe tema aceasta.

In primul rand observ o gramada de oameni nefericiti in jurul meu. Multi au niste probleme complet artificiale, care nu ii afecteaza nici macar indirect. Altii au probleme auto-create.

Cred ca principala cauza o constituie televiziunea. Foarte multi oameni sunt dependenti de aceasta. Foarte multi oameni iau televiziunea ca pe o sursa 100% credibila de informatii. Si foarte multi oameni sunt complet depasiti de cantitatea de informatii pe care o primesc. Cred cu tarie ca pentru a fi mai fericit primul pas este renuntarea la televiziune. Sau cel putin la stiri. E foarte simplu. Daca ceva e suficient de important pentru a te afecta, vei afla oricum. Restul e doar zgomot. E absolut inutil sa afli ce a facut o asa zisa ‘vedeta’, la fel cum e complet inutil sa afli ca o baba a fost violata pe nu stiu unde. In loc sa iti folosesti timpul liber pentru a te enerva si demoraliza, iesi afara. Fa o plimbare. Sau citeste o carte. Nu una tehnica, ci literatura. Schimba o emotie negativa cu una pozitiva.

O alta sursa permanenta de frustrari sunt banii. Principalul motiv este abordarea gresita a acestora. Nu trebuie uitat niciodata faptul ca banii sunt doar un mijloc, nu un scop. Bineinteles ca e important ca ei sa nu lipseasca, dar exista multe lucruri simple ce te pot face mai fericit fara sa necesite bani. Scoate-ti prietena/sotia la o plimbare, acorda timp copilului tau si joaca-te cu el, suna-ti parintii si vezi ce mai fac. Concentreaza-te asupra banilor doar atunci cand ii faci.

Si ca veni vorba de ce faci. Scoate-ti din vocabular cuvantul “scarbici”. Petreci cel putin 40 de ore pe saptamana in acel loc. Din 24de ore, cel putin 6-7 le dormi, deci mai raman vreo 18. Petreci  cel putin 4 ore pe zi cu mancat, igiena, nevoi fiziologice etc. Deci mai raman 14. Petreci in medie 1 ora pentru a merge la lucru si inapoi, deci mai raman 13. Din acestea, 8 le petreci la locul de munca, adica aproximativ 60% din acest timp. Chiar vrei ca 60% din timpul tau traibil sa il petreci injurand ceea ce faci? Schimbarea incepe din mentalitate. Daca asta nu rezolva problema, ar fi timpul sa schimbi locul de munca. Fa ceea ce iti place. Viata e prea scurta pentru a face altceva.

Sunt foarte multe lucruri care te pot face fericit si mai bun. Multe din ele simple: fi politicos, incearca sa te pui in pielea celuilalt inainte sa il injuri pentru ca are o zi proasta. Calatoreste mai mult (nu neaparat in afara tarii, exista nenumarate locuri superbe chiar in afara sau in interiorul orasului tau).

Iesi din casa si variaza activitatile. Nu e nimic mai rau decat monotonia si rutina. Fa un sport. Renunta la mancarea proasta. De fapt trateaza masa ca pe un moment esential al zilei. Bucura-te de gustul ei, adu-ti aminte de momentele din copilarie cand abia asteptai sa iti faca mama ta sau bunica ta acea mancare.

Ma opresc aici pentru ca e un subiect inepuizabil. Cheia e totusi in lucrurile marunte. E important sa te uiti la partea buna a lucrurilor. Ignora restul.

… sau despre o natie prostita, indobitocita si spalata pe creier.

Imi place sa cred ca sunt o persoana destul de cerebrala, obiectiva, analitica prin definitie. Incerc sa observ si sa nu ma las pe cat posibil afectat. Totusi uneori unele lucruri te afecteaza mai mult sau mai putin indirect.

Cert e ca suferim ca popor de cateva sindromuri binecunoscute. Unul e sindromul “Miorita” cunoscut si sub numele de “ce-o fi, o fi”. Suntem resemnati, inghitim orice rahat pentru ca nu conteaza, nu contam, nu are rost.

Acceptam orice sacrificiu cretin in ideea ca e dat. Acceptam sa fim batjocoriti, sa ni se distruga orice urma de demnitate, verticalitate, inteligenta, educatie si in final sa ni se distruga spiritul pentru ca e un sacrificiu. Acceptam sa fim reprezentati de niste … (vroiam sa zic maimute, dar acestea sunt niste animale simpatice si relativ inteligente) … oxiuri. Cei care ne reprezinta constituie spuma de deasupra rahatului din latrina societatii actuale.

Ma uit cu resemnare la cei care au pretentia sa ne obosim sa ii votam. Toti niste infractori, niste fosti securisti, camatari, tepari si alte tipuri de scursori. Ei sunt cei care ne reprezinta. Ma feresc de a spune ca ne conduc, eu unul nu ma simt si nu sunt condus… Doar din pacate (si in lipsa vointei mele) sunt reprezentat.

Ma uit cu resemnare la un guvern de comunisti pe fata, care fara nici o nonsalanta isi etaleaza dorinta de acaparare, de putere si de control si se pisa pe prostimea infometata care ii aplauda cu ardoare. Ma socheaza (desi nu asa mult pe cat ar fi normal) faptul ca cei pe care probabil ii vor alege o tara intreaga il au ca idol pe un “uns” care a fost bagat la parnaie cu greu si doar pentru o mica parte din ce a facut. Mi se pare penibil faptul ca acesta are dreptul de a-si exprima parerea.

Mi se pare la fel de penibil faptul ca un alt greu al infractiunilor s-ar putea sa iasa din parnaie dupa doar cateva luni pentru faptul ca a scris (zice el) o carte (pun pariu ca a platit un student sa o scrie).

Ma uit cu resemnare si oarecare amuzament la faptul ca in momentul in care lumea ar trebui sa isi arate optiunile si sa aleaga pe unii care gestioneaza tara asta au ajuns sa vada zi de zi nici macar promisuni penibile (ca sa nu zic programe reale) ci doar un ieftin circ de periferie.

O tara intreaga e spalata pe creieri de o televiziune a unui greu din Securitate, pe care nu reuseste nimeni sa il inlature de la putere. Un parazit care traieste si se hraneste din rectul societatii si transforma un organism intr-o mare balta de rahat din care se hraneste si mai bine.

Am vazut un text promovat de (din pacate, cel mai probabil) viitorii  lideri al acestei frumoase si din pacat populate tari. Cica nu vor mai exista scandaluri si nu se va mai creea atata ura sociala. Nu inteleg de ce am vrea asta. Scandalurile au o motivatie. Lumea nu e satula de bugetari pentru ca nu are alta ocupatie.

E satula pentru ca nu mai suporta sa mearga la ghiseu si sa stea o ora in timp ce tova bugetara se scarpina in fund si vorbeste cu Jenica la telefon despre ultima telenovela, dupa care te repede si vorbeste cu tine ca si cand ai fi ultimul om, uitand ca de fapt tu o platesti si din banii tai sta ea cu mana in fund toata ziua.

S-a saturat sa vada toate lipitorile, fratii, surorile, unchii, prietenii si alte rude de-ale lor amplasate in diverse posturi unde nu fac nimic, dar consuma permanent.

Asa ca da, normal ca ne-am saturat de bugetari. In afara de cateva categorii care sunt necesare, o mare parte dintre ei nu ar trebui sa existe in sistem.

Si culmea paradoxului, lumea totusi nu mai vrea sa auda de asta. Vrea liniste si pace. Si daca se poate si poezie si cantare pe stadion… si portretele liderilor in rame daca tot suntem acolo.

Nu inteleg de unde am ajuns atat de lipsiti de vigoare incat sa ii acceptam pe toti mitocanii, pe toti parazitii sa ne reprezinte. De ce trebuie sa alegem totdeauna raul cel mai mic. Putem sa le aratam ca nu vrem nici raul mic, nici cel mare.

Din pacate in ritmul asta vom ajunge o tara din ce in ce mai indobitocita, cu din ce in ce mai multi analfabeti, inculti, ale caror singure valori in viata sunt smenul, jmecheria si furtul (de toate felurile).

Vom ajunge din ce in ce mai mult publicul tinta pentru dejectii TV gen antena 1/3 si pentru personaje obscure nascute din rahatul mahalalei bucurestene gen badea, gadea si toti ceilalti acoliti.

Viata e prea scurta pentru ca sa ii lasam pe ei sa ne-o influenteze.

Stupid si tarziu

Iulie 8, 2012

Am avut azi o mica realizare in fata unei sticle de bere pe jumatate goala. Mi-am dat brusc seama ca vorbeam cu prietenii de politica. Si brusc mi-am dat seama cat de stupida e treaba asta.

Mi-am dat seama ca am fost infestat si eu cu virusul prostiei. In cazul in care nu se stie, cercetatorii britanici au descoperit un nou virus – cel al prostiei. E grav, probabil incurabil si se transmite prin intermediul aerului. Purtatorul sau sunt undele Radio/TV si infectia se realizeaza la primul contact cu un dispozitiv capabil sa capteze undele respective.

Mi-am mai dat seama ca am ajuns la o scarba si saturatie… Ma uitam pe blogul asta obosit, pe care scriu doar din cand in cand, ca primul meu post era legat tot de subiectul asta. Probabil ca daca nu sunt satul de ceva pana la scarba, nu ma urnesc pentru a scrie. Sau poate aveam si atunci insomnie din cauza caldurii.

Oricum, ma uit la TV, vad in jur oameni care discuta, aud in stanga si in dreapta tot felul de pareri – ca ala e cauza problemelor noastre, ca ala e corupt, ca ala ne salveaza si ne arata adevarul si calea luminii… Imi dau seama cat de stupid e totul daca te uiti din afara. Ne luptam unii cu altii (chiar daca doar ideologic) pentru a ne stabili niste lideri… niste stapani. Niste indivizi pentru care nu insemnam nici cat imputitii astia de tantari care ne seaca in fiecare seara.

Ne dorim niste conducatori care sa ne dea si sa ne faca, sa ne indrume si pe care sa ii hulim si sa ii injuram pentru fiecare esec de-al nostru personal. In loc sa fim autonomi si sa ne directionam singuri viata, e intotdeauna mai simplu sa aruncam vina pe ei, “cei care ne conduc”, de parca am fi o obosita de Dacie care are nevoie de sofer.

Plictisit si satul de toata povestea asta, ma apuc sa citesc un articol tehnic. Macar acolo inteleg ceva si stiu cum merg lucrurile. Din articol in articol, din tweet in tweet, imi dau seama ca am ajuns la aceeasi politica idioata, doar pe alt plan. Unul e fan Apple, alalalt e fan Microsoft, unul e fan Linux, unul Unix, unul Iphone, altul Android. Dupa doua –trei discutii, incep sa apara taberele si diferentele. Toti uita si aici scopul si punctul de plecare – tehnologia ar trebui sa ne faca viata mai buna. In schimb, ne-o complica, ne-o ghideaza si in general creeaza disensiuni. Ca si “conducatorii”, ca politica scabroasa pe care o vezi zi de zi.

Ma gandesc apoi la muzica, un alt domeniu care ma pasioneaza. Si acolo e doar politica. In spatele “open-mindness”-ului, PLUR-ului si a altor dictoane, realitatea e ca suntem tot divizati. Daca pui in aceeasi camera un rocker, un manelist si doi indivizi care asculta electro si trance, probabil ca se vor lua toti 4 la bataie. Fiecare crede ca muzica lui e mai buna ca cealalta, fiecare crede ca el are mai multa dreptate.

Sa nu vorbesc de religie, care e mama si tata politicii si a divizarii.

Parca tot mai mult singurul sentiment pe care il simt e cel de ura. Nu doar la mine, ci observ in jur. Fiecare uraste ceva. Unii il urasc pe Basescu pentru ca fratele/unchiul/bunica/catelul a fost jignit de un functionar pus de Basescu la ghiseul de bilete de autobuz. Unii il urasc pe Ponta sau Antonescu. Unii ii urasc pe altii pentru ca fac mai multi bani. Respectivii ii urasc pe ceilalti pentru ca nu sunt in stare sa faca bani si au nevoie de ajutor social. Unii ii urasc pe altii pentru ca umbla in tricouri mulate albe cu ochelari de soare tip Ray-ban. Astia ii urasc pe primii pentru ca au vreo 2-3 piercing-uri in plus si au parul colorat. Unii ii urasc pe ceilalti pentru ca au crucea mai mare, mai grea sau mai aurita. Unii ii urasc pe altii pentru ca trec strada cand nu trebuie. Astia ii urasc pe primii pentru ca merg cu masina nu stiu cum. Si tot asa as putea continua pana dimineata.

Asa ca ma intreb… de ce ne consumam atata energie pentru a uri pe ceilalti, desi nu avem nici un contact direct cu ei. De ce nu punem energia asta in ceva mai util, cum ar fi sa fim mai fericiti?

De ce ne trebuie niste conducatori care cu prima ocazie isi baga cel putin picioarele in cei care i-au ales? De ce nu putem fi autonomi, responsabili si sa ne folosim energia pentru a schimba lucrurile care ne deranjeaza atat de mult incepand cu noi?

Parca e un facut, dar cheful de a scrie imi vine tot cand se intampla evenimente majore. Si de data asta imi exprim sentimentele confuze cu 1 (sau 2?) zile inainte de alegeri.

Trebuie sa recunosc ca pana acum am fost o persoana convinsa ca trebuie sa iti exerciti dreptul de vot. Sistemul idiot prin care ne organizam numit democratie e cel pe care  (de bine sau de rau) il avem si suntem datori sa ne exprimam dorintele atunci cand putem.

Anul acesta cred insa ca desi imi voi pastra convingerile si voi merge la vot, imi voi exprima opiniile prin neacordarea unui vot valid. Nici la primarie si nici la mai-marile capetenii de trib.

Motivul e unul complex dar vreau sa expun cateva puncte de vedere, asa ca sa incep cu primaria.

Citește restul acestei intrări »

Circul strangerii de fonduri

Ianuarie 25, 2010

Un fenomen care personal ma dezgusta e valul de ipocrizie care ne ineaca de fiecare data cand se intampla un fenomen castastrofal. Sa luam de exemplu pe cel mai recent – Haiti. Pana acum o luna nici naiba nu stia ce viata e in Haiti. Nici naiba nu dadea nici o ceapa degerata pe faptul ca indivizii aia sunt saraci lipiti si mor de foame, de droguri sau de gloantele vreunui cretin inarmat. Si vine cataclismul…

Dintr-o data toti murim de grija haitienilor, si nu mai putem trai fara sa le donam… si sa avem grija ca lumea stie de donatia noastra. Adica suntem buni la suflet dar trebuie sa se stie. Si sa fim laudati pentru asta.

De ce trebuie de fiecare data sa se faca un circ din donatiile astea? De ce nu pot avea oamenii bunul simt sa doneze fara sa se laude ca o fac. Sa ajute pentru ca simt ca trebuie si ca pot sa ajute nu pentru ca au nevoie de circ.

Ca o mica paralela, anul trecut cand s-au facut declaratiile de venit am decis impreuna cu cativa apropiati sa donam impozitul unei fundatii care construia un centru medical pentru copii in Bucuresti. Initiativa laudabila, a avut un succes enorm si drept urmare s-a infiintat acel centru. Ce m-a deranjat a fost faptul ca s-a organizat un mare concert “de binefacere” prin care s-a sarbatorit evenimentul. Cred ca timpul, banii si efortul puteau mai bine sa merga in dotarea unui alt spital sau a unei alte sectii si nu pentru circul si distractia prostimii.

Poate acesta va fi un moment de evolutie intelectuala si spirituala – momentul cand nu va mai trebui sa ne laudam cu actiunile de ajutor ci sa le facem pentru ca “asa e bine”… si atat. Pana atunci… distractie placuta (?) la circ.